Traducere de Octavian Cocoş
O, stea! De-aş fi la fel de ferm şi eu –
Dar nu să ard în noapte-nsingurat
Şi să mă uit cu ochi deschişi mereu,
Precum un Pustnic treaz şi cumpătat,
La apa cu-al ei har duhovnicesc,
Ce scaldă ţărmuri pe pământul tot,
Ori la covorul moale să privesc
Când munţi şi mlaştini dorm pe sub omăt –
Nu – ci aş vrea să fiu neschimbător,
Să stau cu capul pe-al iubitei sân,
Să-l simt urcând şi coborând uşor,
Şi treaz în veci acolo să rămân
Tăcut, s-aud cum suflă-ncetişor
Şi să trăiesc aşa – de nu, să mor.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.